Acasă Blog

Servicii SSM / ISU

Servicii SSM si ISU

Incepand din anul 2011 am diversificat gama de servicii de protectia muncii (S.S.M.) si P.S.I.(S.U.), astfel incat sa venim in sprijinul clientilor si cu acest tip de servicii, necesar pentru toate societatile comerciale.

Din 2011 si pana in prezent am reusit sa cumulam un portofoliu de peste 400 clienti.

In anul 2016 am mai dezvoltat o societate comerciala care se ocupa cu servicii de proiectare, avizare si autorizare I.S.U., respectiv consultanta privind intrarea in legalitate a societatilor comerciale privind avizarea si autorizarea I.S.U.

Societatea noastra va ofera in plus fata de celelalte societati de acest gen, consilierea gratuita pana la obtinerea acestor autorizatii (aviz/autorizatie IS.U.).

Prin specialistii nostrii in proiectare respectiv expertii M.L.P.A.T. cu care colaboram incercam sa va oferim solutiile cele mai eficiente pentru client,astfel incat sa putem ajuta sa intrati in legalitate privind aviz/autorizatia I.S.U., intr-un termen rezonabil de timp si cu costuri minime.

Alte servicii medicale

  • Examen medical pentru siguranta circulatiei si persoana desemnata pentru ARR se efectueaza pentru toti soferii profesionisti, care detin permis de conducere auto categoriile C, D, E. Eliberearea fisei medicale de siguranta circulatiei se efectueaza conform Ordinului 1256/2013, Ordinului 1391/2013, Anexa la Ordinul MT/MS nr. 1260/1390/2013.
  • Fisa medicala pentru obtinere/preschimbare categoria A,B,C,D,E se efectueaza pentru toti candidatii / soferii care doresc obtierea sau preschimbarea permisului auto categoria A,B,C,D,E. Eliberarea fisei medicale pentru obtinerea / preschimbarea permisului auto se efectueaza conform Ordinului Min. Sanatatii nr. 1162/2010 cu modificarile si completarile ulterioare ale Ordinului M.S. nr. 1530/29.12.2017.
  • Examen psihologic auto pentru obtinere / preschimbarea permisului de conducere la categoriile C, D, E se efectueaza de catre un psiholog autorizat pentru acest domeniu de activitate.
  • Examenul medical de port arma letala si neletala se efectueaza pentru toate persoanele care urmeaza sa detina o arma si pentru preschimbarea carnetului de port arma letala si neletala, instructor de tir, armurier. Examenul medical de port arma letala si neletala se efectueaza in baza Legii nr. 295/28.06.2004 cu modificarile si completarile ulterioare si HG 13/2005 cu modificarile si completarile ulterioare.
  • Examenul psihologic si psihiatric de port arma letala si neletala se efectueaza pentru toate persoanele care urmeaza sa detina o arma si pentru preschimbarea carnetului de port arma letala si neletala, instructor de tir, armurier de catre un psiholog si psihiatru autorizat.

Dermatozele profesionale

Dermatozele profesionale sunt dermatozele provocate prin contacte repetate, în general zilnice cu substanţe sau agenţi foarte diverşi, manipulate sau cu care tegumentul vine în contact sau la care este expus în cursul exercitării profesiunii. Deci prin definiţie toate dermatozele profesionale sunt dermatoze de contact.

Clasificarea dermatozelor profesionale cea mai utilizată:

  • Dermatoze ortoergice
  • Deramatoze alergice (eczematiforme)

Dermatozele ortoergice au următoarele caracteristici:

  • Sunt localizate la zona de acţiune a agentului cauzal;
  • Apar la majoritatea sau chiar la toţi muncitorii expuşi aceluiaşi agent cauzal;
  • Se vindecă în general mai mult sau mai puţin rapid, după întreruperea contactului cu agentul cauzal (deci după suprimarea cauzei);
  • Apar în ultimul timp mai rar (datorită măsurilor de prevenire realizate);
  • Clinic prezintă aspecte variate, după natura agentului şi modul său de acţiune: se caracterizează prin: eritem, edem, veziculaţie, zemuire, uneori necroză.
  • Sunt nedureroase sau prezintă arsuri (spre deosebire de dermatozele alergice (eczematiforme) care sunt întotdeauna pruriginoase;

Dermatozele alergice (eczematiforme)

  • debutează la locul de acţiune al agentului etiologic, dar rămân rar localizate şi se pot observa la distanţă de locul de acţiune a agentului etiologic;
  • nu apare la majoritatea sau la toţi muncitorii expuşi aceluiaşi agent cauzal ci numai la unii muncitori expuşi aceluiaşi agent cauzal: nu apare decât la muncitorii predispuşi (atopici) deci are un caracter individual;
  • nu se vindecă după suprimarea cauzei (întreruperea contactului tegumentului cu agentul cauzal)
  • apar în ultimul timp mai frecvent comparativ cu dermatozele ortoergice, datorită numărului mare de substanţe chimice sensibilizante (alergizante) utilizate în industrie, agricultură, servicii etc.
  • Clinic se prezintă sub formă de eczeme;
  • Sunt întotdeauna pruriginoase.

Debutul dermatozei, în raport cu exercitarea profesiunii:

  • când s-a instalat? (condiţiile în care s-a instalat)
  • cum s-a instalat?
  • unde s-a instalat?

Localizarea, simetria sau asimetria leziunilor; de subliniat că dermatozele profesionale au predilecţie pentru tegumentele descoperite (contact direct). Părţile acoperite ale tegumentului pot fi interesate în cazul când agentul nociv impregnează îmbrăcămintea de lucru sau de protecţie şi prin frecarea acestora cu părţi ale tegumentului acţionează asupra tegumentului. Dermatozele ortoergice apar la locul de contact al tegumentului cu agentul etiologic şi nu au tendinţă la diseminare, pe când dermatozele alergice apar şi ele la locul de contact, la început, dar apoi au tendinţă la diseminare. Din acest motiv, un important criteriu de profesionalitate îl constituie localizarea de debut a dermatozei, care este întotdeauna la locul de contact maxim cu agentul etiologic. De cele mai multe ori această localizare este specifică profesiunii şi agentului etiologic.

Examene de laborator şi paraclinice

De menţionat că anamneza profesională şi examenul clinic sunt suficiente pentru precizarea
diagnosticului de dermatoză profesională în cazul unor noxe profesionale.

De exemplu:

  • dermatoze provocate de agenţi mecanici;
  • dermatoze provocate de agenţi fizici (căldură, frig, radiaţii ultraviolete şi infraroşii sau radiaţii ionizante;
  • dermatoze provocate de agenţi caustici sau iritanţi (acizi, baze);
  • dermatoze provocate de solvenţi organici (degresanţi, decapanţi);
  • dermatoze provocate de uleiuri minerale;
  • dermatoze provocate de produşi cloraţi.

Masuri medicale de impiedicare a dermatozelor

recunoaşterea riscului de apariţie a unei dermatoze profesionale, de diferite etiologii;
examenul medical la angajare cu atenţie deosebită la examenul tegumentelor în cazul
existenţei unor riscuri profesionale pentru tegumente;
controlul medical periodic cu atenţie deosebită asupra tegumentelor în cazul unei
expuneri profesionale la noxe profesionale cu acţiune asupra tegumentului;
informarea muncitorilor asupra unor eventuale riscuri profesionale asupra tegumentelor şi
despre măsurile de profilaxie individuală şi acţiuni de formare a unor deprinderi necesare
profilaxiei acestui grup de afecţiuni tegumentare.

Oboseala profesionala si stresul

Oboseala profesionala
Oboseala profesionala

Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave disfuncţionalităţi care apar în munca de birou. Din această cauză a apărut necesitatea organizării ergonomice a muncii în birouri.

Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieţii noastre cotidiene. Dacă până în 1989 factorii stresanţi ţineau mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale dictaturii comuniste, în prezent societatea de tranziţie aduce pe scena vieţii noi tipuri de situaţii stresante cum ar fi : incertitudinea, schimbările rapide şi adesea imprevizibile, concurenţa, şomajul, necesitatea reorientării şi recalilificării rapide şi, nu în ultimul rând, scăderea nivelului de trai.

Oamenii, ca indivizi izolaţi, au rareori posibilitatea de a influenţa evenimentele stresante externe. Tot ce pot face este să-şi însuşească nişte strategii adaptative care să-i facă mai rezistenţi la agresiunile psihice şi mai eficienţi în activitatea profesională.

Dacă stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic; chiar dacă persoana respectivă este una extrem de echilibrată pot apărea tulburări psihologice temporare. Individul poate trăi o stare de disfuncţionalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma unei psihotraume severe (accident, incendiu, decesul unui membru apropiat din familie).

Reacţia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp îndelungat unor condiţii de tensiune psihică, mai ales atunci când este atinsă imaginea sa, situaţia maritală, profesională sau materială. De obicei individul îşi revine când situaţia stresantă a fost înlăturată, deşi uneori pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi factori de stres.

Factorii de mediu reprezintă, de asemenea, factori de stres pentru organismul uman şi animal, producând perturbări la nivelul diferitelor sisteme fiziologice. Aceşti factori, dintre care amintim: temperatura (prea ridicată sau prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenţii poluanţi pot produce traume fizice, dar şi psihice.

Există şi stresori de natură psihosocială cum ar fi: situaţiile conflictuale, presiunea socială prea mare, factori care pun în pericol situaţia materială sau statutul social al individului, care sunt percepuţi ca o ameninţare pentru individ. Stresul nu este influenţat numai de situaţiile externe ci şi de vulnerabilitatea, de toleranţa la stres a individului sau de unele trăsături ale personalităţii acestuia.

Există, de asemenea, situaţii de viaţă care sunt considerate stresori universali, ca de exemplu: războiul, detenţia, calamităţile naturale, accidentele care produc invaliditate sau bolile incurabile, pierderea unor persoane apropiate. Unele situaţii de viaţă nu sunt la fel de stresante pentru toată lumea. De pildă, pierderea unui examen, dezaprobarea sau critica şefului determină reacţii diferite de la un individ la altul. Chiar şi în cazul unor dezastre sau calamităţi naturale există persoane care îşi păstrează calmul şi acţionează oportun şi eficient, în timp ce alţii intră în panică sau manifestă un comportament bizar.

Lazarus arată că cercetările asupra unor combatanţi din războiul din Vietnam sau din războiul arabo-israelian din 1973 au demonstrat că doar la un anumit procent dintre aceştia au apărut simptome emoţionale grave, temporare sau permanente, care i-au făcut inapţi pentru luptă, ceilalţi nedezvoltând ceea ce specialiştii numesc “nevroza de război”.

Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente în activitatea umană.

În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o boală, dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca îndeplinită şi faţă de mediu.

Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:

  • Oboseala musculară (dinamică şi statică) – determinată de efortul muscular şi de contractarea musculară fixă;
  • Oboseala neurosenzorială – cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi, urechi);
  • Oboseala psihică – determinată de factori de natură psihică.

Oboseala poate fi provocată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai des întâlnite sunt:

  • intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;
  • factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);
  • factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte);
  • monotonia sau rutina muncii;
  • boli şi dureri.

Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:

  • scăderea atenţiei;
  • încetinirea şi inhibarea percepţiei;
  • inhibarea capacităţii de gândire;
  • scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.

În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca în birouri şi secretariate este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar epuizare. Cercetările efectuate asupra lucrătorilor din birouri arată că peste 50% dintre aceştia sunt afectaţi de un sindrom de epuizare emoţională. Cauzele ar consta în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi în dificultatea sarcinilor de serviciu.

În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică şi psihică au o atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine.

În afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza prin reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă.

În munca de birou remediile pentru epuizarea şi pentru oboseala profesională se pot asigura la două niveluri. La nivelul vieţii personale angajaţii trebuie să-şi structureze activităţile astfel încât acestea să le dea un sentiment de confort şi de siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o viaţă activă în afara serviciului şi mediului acestuia.

Al doilea nivel se referă la responsabilităţile manageriale care trebuie să vizeze ajutorarea salariaţilor afectaţi de oboseală profesională prin recunoaşterea simptomelor acestui fenomen şi prin instruirea personalului în vederea depistării lor, prin organizarea de întruniri ce pot fi folosite pentru întrajutorarea membrilor personalului şi prin promovarea spiritului de echipă.

Pentru serviciile de relaţii cu publicul, în situaţia în care schema de personal permite, managerii pot să restructureze anumite posturi sau să refacă programul de lucru astfel încât contactul dintre lucrători şi solicitanţi să nu fie prea mare. De asemenea, poate fi utilă şi organizarea de seminarii privind managementul stresului sau timpului.

Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională pentru că aceasta nu afectează un singur membru al personalului ci este transmisă şi celorlalţi. În acest sens, Beth Belevins arăta: “Când un angajat se plânge de condiţiile de lucru şi/sau se îndoieşte de utilitatea, de rostul sau de satisfacţia muncii sale, această atitudine va avea cu siguranţă influenţă şi asupra colegilor săi”.

Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie să le recunoască şi să le prevină ori de câte ori este posibil. De asemenea, managerul are un rol esenţial în găsirea unor corelaţii şi alternative optime între durata perioadelor de muncă, durata pauzelor pentru odihnă, numărul, conţinutul şi momentul introducerii acestor pauze, astfel încât să se asigure o eficienţă sporită, un nivel optim al capacităţii de muncă şi o bună stare a sănătăţii.

Bolile profesionale – Silicoza

Silicoza
Silicoza

Silicoza este o pneumoconioză colagenă provocată de particule de bioxid de siliciu liber cristalin (SiO2 l.c.); sau Silicoza este o boală cronică pulmonară datorată acumulării particulelor de SiO2 l.c. în plămâni şi reacţiile tisulare pulmonare datorită acestei acumulări de pulberi caracterizate prin:

– alterarea permanentă sau distrugerea structurii alveolare normale;
– reacţia interstiţiului pulmonar de tip colagen, de intensitate medie până la maximă;
– reacţia interstiţiului pulmonar este ireversibilă.

Factorul etiologic principal:

– particulele de SiO2 l.c.
Pentru a fi silicogene, pulberile trebuie să prezinte următoarele caracteristici
– diametrul particulelor să fie mic, prin „mic” înţelegând particule cu diametrul sub 5 μm denumite şi fracţiunea respirabilă;
– concentraţia pulberilor să fie mare, prin „mare” înţelegând concentraţia peste concentraţia admisibilă care este în funcţie de procentul de SiO2 l.c. din pulbere, calculându-se după formule date în Norme Generale de Protecţia Muncii/2002; pentru pulberile cu un conţinut semnificativ de Si02 l.c. concentraţiile admisibile variază în jur de 1 mg/m3 aer (cifra este simplificată dar este redată pentru a se reţine ordinul de mărime);
– procent mare de SiO2 l.c. în pulberea de la locul de muncă
– varietatea alomorfică a SiO2 l.c.; în ordinea crescândă a puterii silicogene: cuarţ – cristobalit – tridimit

Locuri de muncă, procese tehnologice, profesiuni expuse:

– mineri (mine neferoase, de cărbuni superiori: huilă, antracit, grafit, dar nu lignit, prospecţiuni minere, tuneluri de hidrocentrale, căi ferate etc.);
– muncitori din turnătorii şi curăţătorii (sablatori, turnători, formatori, dezbătători, sudori în curăţătorie etc.);
– muncitorii de la fabricarea materialelor refractare acide şi semiacide (cărămizi etc.)
– muncitorii din industria porţelanului, faianţei etc.
– în orice loc de muncă conţinând pulberi de SiO2 l.c.

Complicatiile

Tuberculoza pulmonară

Tuberculoza pulmonară – silico-tuberculoza (silicoza + TBC activ). Diagnostic: bK în spută, creşterea VSH, creşterea alfa 2 globulinelor peste 9,5%: semne clinice de impregnare bacilară (scăderea marcată şi rapidă în greutate, transpiraţii nocturne profuze, pierderea poftei de mâncare): semne specifice radiografice (evoluţie mai rapidă a leziunilor, unilateralitate, predominenţa leziunilor apicale, opacităţi mai puţin nete)

Tratament:

– miofilin, expectorante, gimnastică respiratorie – favorizarea respiraţiei abdominale, antalgice,
– prevenirea tuberculozei (chimioprofilaxie cu INH 15 mg/Kg corp, 6 luni, în TSS – 2/7);
– prevenirea infecţiilor respiratorii (în special acutizările bronşitei cronice);
– creşterea rezistenţei generale a organismului (vitaminoterapie, alimentaţie fiziologică, imunostimulatoare etc.);

Reumatismul articular

Reumatismul articular acut (RAA) este o boală inflamatorie gravă care pare să fie rezultatul unei reacţii imune a organismului la o anumită familie de bacterii streptococice. La 1-2 săptămâni după infecţia în gât cu streptococ (angină), pot să apară simptomele RAA. Tratamentul corect şi prompt cu antibiotice al infecţiei din gât va preveni într-o mare măsură apa­riţia RAA. De fapt, prezenţa RAA este motivul principal pentru care antibioticele sunt prescrise atunci când există durere în gât.

Totuşi, una dintre probleme în prevenirea RAA este că unele infecţii în gât care provin de la infecţii virale banale sunt frecvent greu de diferenţiat de cele cauzate de streptococi. Pentru a fi siguri că infecţiile de la nivelul gâtului sunt tratate corespunzător, trebuie realizate culturi de la locul infecţiei în scopul identificării microorganis­mului. Când cultura este pozitivă, doctorul va prescrie un antibiotic. RAA este încă răspândit în ţările în curs de dezvoltare. Majoritatea infecţiilor din gât nu duc la RAA. Când apare, el se întâlneşte mai ales la copii.

Semne şi simptome majore

Două din următoarele trebuie să fie prezente

  • Inflamaţia inimii, câteodată mani­festată prin dispnee şi slăbiciune
  • Artrită, care are tendinţa să mi­greze de la o articulaţie la alta
  • Mişcări necontrolate ale mem­brelor şi ale feţei
  • Pete roşii şi în relief ale pielii
  • Umflături sub piele

Semne şi simptome minore

Pentru ca diagnosticul să fie pozitiv este necesară prezenţa unui semn major şi a două minore şi evidenţierea unei infecţii în gât.

  • Dureri articulare fără inflamaţie
  • Febră
  • Reumatism articular în antece­dente sau dovezi ale unei boli reumatice a inimii
  • Bătăi anormale ale inimii, vizibile pe electrocardiogramă
  • Un test de sânge care indică prezenţa inflamaţiei

Radioterapia si lupta cu cancerul

Cancerul poate schimba radical viata unui om, chiar daca acest diagnostic nefericit se refera la un coleg, prieten sau membru al familiei. Este inceputul cautarilor, omul avand nevoie de mult sprijin si grija celor din jur. Indrumarea medicala, diagnosticul corect, tratamentul eficient si accesibilitatea serviciilor sunt cele mai importante etape pentru a invinge lupta cu cancerul.

Avantajele folosirii unui aparat de radioterapie de ultima generatie:

1. Precizie si acuratete net superioara tehnologiei anterioare

Radioterapia conventionala ofera doze mari de radiatie locatiilor cu tumori, dar in acelasi timp poate sa dauneze tesutului sanatos din jur. Scopul radioterapiei este ca tumora sa fie distrusa cu ajutorul energiei emise de aparat, insa de multe ori sunt afectate si celulele sanatoase din jurul acesteia. Un accelerator de particule de ultima tehnologie, prin acuratetea sa, limiteaza afectarea organelor vitale din jurul tumorii. Aparatul este dotat cu lamele autoajustabile care iau forma tumorii astfel incat radiatia sa fie focusata numai catre ea. Acceleratorul modern inlocuieste metoda veche folosita (cobaltoterapia) tratand orice forma de cancer, cu o precizie mai mare si intr-o perioada mai mica de timp.Terapiile cu ultrasunete, pe langa faptul ca nu sunt autorizate mondial, limiteaza tratamentul pentru diferite categorii de cancer, sunt dependente de dimensiunea tumorii si dureaza ore intregi, pe cand radioterapia de ultima ora se aplica pentru orice tip de cancer, iar sedinta dureaza doar cateva minute.

2. Tehnica de conturare a tumorii este unica

Pentru a oferi pacientului cea mai buna rata de succes a tratamentului de radioterapie, fizicienii medicali analizeaza impreuna cu doctorul radioterapeut dosarul medical al pacientului, efectuand o simulare a planului de tratament. Cu ajutorul unui soft specific medicul radioterapeut contureaza volumul tinta de iradiere si organele de risc (conformationalul). Tehnica de conturare este unica. Combinatia optima de energii asigura eficienta tratamentului, de aceea planificarea tratamentului este considerata una din cele mai importante etape. Cand dosarul medical este complet si planul de tratament este validat de catre fizicenii medicali si doctorul radioterapeut, pacientul se poate programa pentru sedintele de radioterapie.

3. O sedinta de radioterapie dureaza doar cateva minute

O sedinta de radioterapie dureaza cateva minute, in functie de particularitatile fiecarui caz, si este monitorizata complet de catre echipa medicala. Camerele video si interfonul asigura accesul vizual si auditiv din camera de comanda, de unde se initiaza si se urmareste sedinta de tratament. Astfel, pacientul poate sa isi reia activitatea de zi cu zi fara probleme.

4. Tratamentul se poate aplica pe toate tipurile de cancer

Aparatul ofera tratament pentru o gama variata de tipuri de cancer situat la nivelul intregului organism (plamani, ficat, prostata, gat, metastaze osoase, colon, san, coloana, cap…etc).

Regimul alimentar in bolile ficatului si ale cailor biliare

Afectiunile ficatului
Afectiunile ficatului

Alimente permise:

– lactate: lapte dulce cu cafea, iaurt;
– bauturi: ceaiuri de plante, siropuri, sucuri de fructe sau legume;
– paine: alba sau intermediara, veche sau prajita;
– supe de zarzavat strecurate sau nestrecurate, cu gris, orez sau paste fainoase, supe pasate de zarzavaturi, bors cu perisoare (fierte separat), supe de fructe (caise, mere);
– carne si peste: slaba, de vaca, vitel, gaina, pui, rasol simplu sau impanat cu legume, perisoare sau chiftele fierte, peste slab, fiert, rasol cu legume;
– branzeturi: branza de vaci, cas slab, urda, telemea desarata;
– grasimi: unt proaspat si untdelemn neprajit – adaugate la fiert sau la prepa­rate inabusite (50-60 g/zi);
– oua: albus sub forma de omleta in abur sau sufleuri, galbenus – o jumatate pe zi, omleta dietetica;
– legume si zarzavaturi: fierte, soteuri, piureuri, budinci, sufleuri, cartofi copti, salata de legume crude, sfecla fiarta;
– fructe dulci, crude, coapte, compoturi fara coji si samburi;
– fainoase de orice fel;
– sosuri fara grasime prajita, sos alb de rosii sau de zarzavat;
– dulciuri: prajituri din aluat uscat (cu branza de vaci, fructe sau marmelada, tarte, sufleuri, spuma de gris cu zeama de fructe, gelatine de lapte sau fructe, miere, dulceata, serbet, peltea);
– condimente: sare normal (daca nu este contraindicata), marar, patrunjel, cimbru, telina, zeama si coji de lamaie.

Alimente interzise:

– carne grasa de porc, oaie, gasca, rata, vanat, conserve de carne, mezeluri, viscere, peste gras, sarat sau afumat, conserve de peste;
– branzeturi grase fermentate;
– oua in cantitate mare, prajite sau galbenusuri;
– paine neagra sau fainoase nerafinate;
– untura, slanina, seu, grasime prajita;
– legume bogate in celuloza grosolana: ridichi, ceapa, usturoi, varza legumi­noase uscate;
– fructe: alune, nuci, migdale, fructe cu coaja si samburi;
– dulciuri: din aluat dospit, foietaje, prajituri cu nuci, alune, aluat cu unt, inghetate;
– bauturi: alcool, cafea, cacao, ape minerale clorurosodice;
– condimente: piper, boia iute, mustar, hrean, ceapa, usturoi;
– supe de carne grasa, ciorbe preparate cu rantasuri;
– sosuri cu ceapa prajita si rantas, maioneze;
– se recomanda 5-6 mese pe zi reduse cantitativ.

Lucrul la calculator – principiile ergonomice

Folosirea calculatorului, această unealtă formidabilă de lucru apărută recent, este asociată cu o mulţime de probleme de ergonomie – iata cateva exemple :

  • pentru unele categorii profesionale, calculatorul a devenit singurul instrument de lucru, ceea ce prin folosință pe durate lungi de timp generează efecte secundare;
  • are loc schimbarea modului de viaţă: prin folosirea intensivă a calculatorului se estompează limita între viaţa profesională şi viaţa personală, munca putând fiind realizată oriunde şi oricând, ocupând timpul liber personal;
  • evoluţia neîncetată a aparaturii informatice şi a programelor obligă la o adaptare constantă de 25 de ani;
    lizibilitatea pe ecran a documentelor scanate este mult mai scăzută decât a documentelor pe suport convenţional de hârtie, ceea conduce la suprasolicitare vizuală;
  • în plus miniaturizarea ecranelor calculatoarelor de buzunar sau portabile face dificilă citirea textelor lungi care se întind pe mai multe pagini;

Ergonomia muncii la calculator ia în considerare o mulțime de factori, care includ amenajarea postului de lucru la calculator, definirea sarcinii și a metodelor de muncă, organizarea spațială încăperii de lucru, ambianța luminoasă, sonoră și termică, factorii psihosociali legați de sarcina de muncă, operator, aparatura tehnică și colectivul de muncă.

Având în vedere importanţa şi particularităţile muncii la calculator, ea face obiectul unui set de norme internaţionale, devenite standarde româneşti sub indicativul SR EN ISO 9241.

Principii ergonomice generale de concepție a sarcinilor de muncă

În activitatea la calculator, suprasolicitarea mentală apare în urma unor deficienţe ergonomice legate de conținutul și organizarea sarcinilor de muncă sau de software-ul sau hardware-ul folosit, precum şi datorită unor factori psihosociali şi individuali.

Următoarele principii privitoare la sarcina de muncă sunt foarte importante în activitatea la calculator, facilitând realizarea muncii și promovând sănătatea mintală și confortul angajaților.

Astfel, în conceperea sarcinii de muncă, conform recomandărilor standardului SR EN 29241-2:1994, angajatorul trebuie să evite :

  • suprasolicitarea mentală şi vizuală a angajaților, care conduc la oboseală inutilă sau excesivă, cu scăderea productivității şi favorizarea apariției de erori;
  • sarcinile repetitive nejustificate, care prin monotonia lor conduc la plictiseală, saturație mentală și insatisfacție;
  • constrângerile temporale nejustificate;
  • munca solitară, fără ocazia contactelor sociale;

Spre exemplu:

  • munca repetitivă, monotonă, fără drept de decizie asupra desfășurării activității, pe durate lungi, este unul din factorii determinanți ai stresului în activitatea de tehnoredactare;
  • stresul poate surveni prin presiunea temporală sau ierarhică asupra muncii, relațiile tensionate cu colegii sau superiorii ierarhici nu sunt apanajul strict al activității la calculator, dar se întâlnesc adesea în birourile de dimensiuni mici unde, adesea, are loc aceasta.

Același standard prezintă caracteristicile unei sarcini de muncă corecte:

  • sarcina de muncă este adaptată aptitudinilor și experienței angajaților;
  • sarcina de muncă este diversă, solicită variate deprinderi și aptitudini, chiar permite dezvoltarea deprinderilor existente și dobândirea de noi abilități și cunoștințe sarcinile de realizat sunt ușor identificabile ca unități de sine stătătoare și există un feedback suficient asupra realizării lor, în termeni ușor de înțeles în realizarea sarcinilor de muncă, angajații au un grad adecvat de autonomie şi de decizie privind prioritatea, ritmul și metodele de realizare a sarcinilor;
  • prin realizarea sarcinii de muncă, angajații au satisfacția unei contribuții semnificative la funcționarea sistemului și realizarea obiectivelor de muncă

Informaţii suplimentare sunt disponibile în diferite standarde: cadrul general de evaluare al efortului mental este definit în standardul SR EN ISO 10075-1, recomandările ergonomice privitoare la sarcinile de muncă sunt prezentate în standardul SR EN ISO 10075-2.

De menționat că prezența factorilor de risc psihosociali reprezintă un factor favorizant important pentru apariția de tulburări musculo-schelatale (o formă de somatizare a tensiunilor psihice).

Calculatoarele portabile

În ciuda eforturilor depuse de constructori, calculatoarele portabile se asociază cu o mulţime de probleme ergonomice, care derivă direct sau indirect din caracteristica lor principală: portabilitatea.

  • apropierea ecranului de tastatură face ca folosirea laptopului să oblige utilizatorul la o flexie prea mare a capului pe piept, ceea ce conduce la dureri cervicale (recomandarea este folosirea unui suport pentru ecran şi ataşarea unei tastaturi şi a unui mouse extern);
  • folosirea mouse-ul portabil de dimensiuni mici şi touch-pad-ului, tastele îngrămădite conduc la un efort de coordonare şi execuţie mai mare, favorizând TMS;
  • dimensiunile mici ale ecranului implică o problemă de vizibilitate a textului, rezolvată de utilizator prin scăderea distanţei, sub distanţa minimă de 40 cm; rezultatul este forţarea acomodării ochilor şi oboseala lor precoce;
  • luminozitatea ecranului este în general insuficientă, fiind mult sub performanţele monitoarelor, ceea ce face ca şi contrastul caractere-fond să fie insuficient, iar acuitatea vizuală să scadă, iar oboseala vizuală să se instaleze precoce;
  • în plus aceasta luminozitate este redusă intenţionat de utilizator, pentru economisirea energiei bateriei;

Lucrul la calculator – generalitati

Lucrul la calculator

Evaluarea ambianței luminoase la un post de muncă informatizat este complexă și ia în considerare o mulțime de factori precum: iluminat suficient cantitativ la nivelul încăperii și al postului de lucru, uniformitatea iluminatului, nivelul prezența de surse luminoase sau reflexii în câmpul vizual care generează fenomenul de orbire, absența de umbre în câmpul vizual, absența pâlpâirilor cauzate de iluminatul artificial, cromatică adecvată a surselor de iluminat și suprafețelor din încăpere, surse de iluminat cu caracteristici adecvate (indicele de redare a culorilor și temperatura de culoare).

Pentru realizarea unui ambient luminos corect, un studiu complet evaluează proporția necesară dintre iluminarea naturală și cea artificială, iluminatul general și cel local, tipul, caracteristicile și localizarea surselor de lumină, orientarea birourilor și a ecranelor de vizualizare, culoarea și coeficientul de reflexie al suprafețelor și pereților, toate în raport cu sarcina de muncă dar și cu particularitățile angajaților, considerând în același timp aspectele estetice și de economie de energie.

Exemplu: – amplasarea biroului cu spatele la fereastra (neprotejată de perdele sau storuri) conduce la reflexii în ecran, amplasarea cu fața duce de asemenea un fenomen de orbire prin luminanța prea mare a cerului în comparație cu ecranul sau masa de lucru – corectă este amplasarea în lateral

Suprasolicitarea vizuală şi astenopia acomodativă

De la început trebuie precizat că problemele legate de ambianța luminoasă şi suprasolicitarea vizuală nu conduc afectări grave ale sănătății, iar „calculatorul nu strică ochii”, după cum greşit se consideră în general de către publicul nespecialist.

În schimb, efortul vizual, mai ales în condiţii de iluminat necorespunzător (calitativ şi cantitativ) pune în evidență precoce tulburările de vedere pre-existente, prin apariția oboselii vizuale.
Aceasta impune folosirea unei corecții vizuale corespunzătoare (ochelari, lentile de contact).
În caz de efort vizual prelungit oboseala vizuală apare şi la persoane cu vedere normală.
Atât iluminatul insuficient cât şi cel excesiv pot conduce la oboseală vizuală, precum şi sursele de lumină strălucitoare sau reflecțiile în câmpul vizual, distanţa prea mică ochi-ecran sau durata prea mare de lucru.

Oboseala vizuală (numită medical astenopie acomodativă) se manifestă prin simptome oculare (mărirea distanţei minime de vedere clară, încețoșarea vederii, vedere dublă, lăcrimare excesivă sau senzaţie de uscăciune oculară), simptome nervoase (dureri de cap, amețeli, oboseală generală, iritabilitate) şi scăderea randamentului în muncă (număr crescut de erori, timp crescut de execuție a sarcinilor). Ea este reversibilă (prin repaus) și poate fi prevenită printr-o organizare ergonomic corectă a postului, sarcinilor și mediului de muncă.
Astenopia acomodativă este enumerată în lista bolilor profesionale care pot fi declarate şi recunoscute în România (HG 1425/2006), ceea ce nu este ştiinţific corect, căci nu este propriu-zis o boală, doar un tip particular de oboseală reversibilă.

După 40-45 de ani începe să se instaleze insidios prezbiopia, reprezentând un proces natural de îmbătrânire a ochilor (acomodarea se face mai greu și ochii obosesc mai repede, cristalinul devine mai opac şi persoana necesită mai multă lumină pentru a vedea clar).

De menţionat că decontarea ochelarilor de vedere, consideraţi strict ca mijloc de corecţie vizuală, nu este o obligaţie angajatorului, întrucât ei nu reprezintă un echipament individual de protecţie, ci rolul lor este să corecteze o deficienţă preexistentă a angajatului.
În schimb, folosirea lor poate fi specificată obligatorie de către medicul de medicina muncii în fişa de aptitudine încheiată cu concluzia „apt condiționat: cu corecție vizuală” atunci când de ei depinde o vedere clară şi

Curățarea periodică a ochelarilor şi a ecranului pentru înlăturarea prafului sau a amprentelor, folosirea unui ecran sau de ochelari cu strat anti-reflecție sunt alte recomandări utile.

Recomandări pentru a evita senzația de uscăciune oculară (conform INRS, fișa TC88)

marginea superioară a ecranului se află la nivelul ochilor (o poziție mai înaltă face ca privirea să fie orientată în sus, iar pleoapa superioară mai retrasă, descoperind o mai mare suprafață oculară).
umiditatea ambiantă este între 40 și 60% (se pot folosi umidificatoare ale aerului pentru a ajunge la acest nivel)
sunt prevăzute pauze sau schimbări periodice ale activității, alternând activitatea la calculator cu munca de birou, evitând perioadele lungi de activitate neîntreruptă la calculator, în persoana clipește rar sau deloc

Ambianța termică

Ambianța termică de la locul de muncă influențează în mod direct confortul și performanța angajaților.

O serie de parametrii sunt relevanți pentru confortul termic: parametri individuali (îmbrăcămintea, intensitatea activității fizice), parametri de ambianță (temperatura aerului, temperatura medie de radiație, umiditatea aerului și viteza curenților de aer), alți parametri (diferența mare de temperatură între picioare și cap, contactul cu suprafețe reci sau calde).

Acești parametri pot fi evaluați global prin calcularea temperaturii operative și a indicilor de confort termic PMV și PPD. Confortul termic este o noțiune subiectivă întrucât există diferențe interindividuale mari în perceperea ambianței termice.

Astfel, pentru activitatea la calculator, se recomandă pentru perioada de iarnă (ceea ce presupune că angajații sunt îmbrăcați mai gros), temperatura operativă optimă este între 20 și 24 de grade, iar pentru perioada de vară (persoane îmbrăcate subțire) între 23 și 26 de grade. Subiectul este însă vast și nu poate fi tratat mai pe larg aici.

Ambianța sonoră

Zgomotul are un efect perturbator asupra sarcinilor cu suprasolicitare mentală. Chiar și o conversație în imediata vecinătate, care nu are însă nici o legatură cu sarcina de executat poate reprezenta zgomot.

Norma SR EN ISO 9241-6 prezintă recomandările pentru nivelul de zgomotului de fond în încăperile de lucru (fără activități și echipament în funcțiune) care nu trebuie depășit. Spre exemplu, pentru activitățile cu constrângere temporală și ocazional sarcini repetitive, zgomotul de fond nu trebuie să depășească 35-40 dB(A).

În general, pentru a evita perturbarea activității în cazul sarcinilor cu suprasolicitare mentală, recomandarea este ca zgomotul să nu depășească 55 dB(A), considerând toate sursele de zgomot, cu cât activitatea este mai complexă și solicitantă, nivelul recomandat fiind mai scăzut.

Dacă sarcinile de muncă includ comunicarea verbală, nivelul de zgomot ambiant nu trebuie să depășească anumite limite pentru ca această comunicare să se desfășoare optim, limite calculate în funcție de distanța care separă cele 2 persoane și de efortul vocal, și prezentate în aceeași normă SR EN ISO 9241-6. Spre exemplu, la o distanță de 2 metri și pentru un efort vocal normal (voce normală), nivelul maxim de zgomot ambiental recomandat pentru o comunicare satisfăcătoare este de 52 dB, dar pentru o comunicare excelentă se recomandă numai 36 dB.

Pentru comunicarea telefonică, există de asemenea recomandări, spre exemplu se consideră ca aceasta este ușor afectată peste un nivel de zgomot de 55 dB și dificilă peste 65 dB.

Radiațiile electromagnetice

Sursele de radiaţii electromagnetice într-un birou sunt multiple: sursele de alimentare a aparaturii electronice, transformatoarele şi bobinele, circuitele electronice (în special oscilatorii).
Cu toate acestea, ele nu pun probleme de sănătate în muncă, întrucât valorile măsurate ale intensităţii câmpurilor electrice şi magnetice sunt de ordinul a câteva sute de ori mai mici decât valorile prag dincolo de care există un risc apreciabil.
Posibilităţi de ameliorare în continuare:

înlocuirea monitoarelor cu tub catodic cu monitoarele cu ecran plat tip LCD (cristale lichide), care emit mai puţine radiații electromagnetice
creşterea distanţei faţă de ecran: intensitatea câmpurilor electromagnetice scade cu pătratul distanţei (dublând distanţa, intensitatea scade de patru ori)


Get web site tracking from GoStats.